IES'I, ies, vb. IV. Intranz.
1. A părăsi un loc, o încăpere, un spaţiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ◊ Expr.
A iesi afară =
a defeca (2).
A-i iesi (cuiva)
înainte sau
a iesi în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. ♦ A se duce, a pleca de acasă.
2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit. ◊ Expr.
A iesi în relief =
a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent;
b) a se remarca, a se releva.
A-i iesi (cuiva)
ochii din cap (sau
sufletul), se zice când cineva depune un efort extrem de mare. ♦ (Despre semănături)
A răsări, a creste. ♦
A se naste din..., a-si trage originea; a proveni.
3. A părăsi o poziţie, o situaţie, o stare; a se desprinde, a se elibera. ◊ Expr.
A-si iesi din sărite (sau
din fire, din răbdări, din pepeni, din ţâţâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦
A se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.
4. A ajunge, a izbuti, a reusi (într-un anumit fel).
A iesit primul. ◊ Loc. vb.
A iesi biruitor (sau
învingător) = a birui, a învinge. ◊ Expr.
A-i iesi (cuiva ceva)
după plac = a-i reusi (ceva cuiva) asa cum a dorit.
Cum o iesi, (numai) să iasă, exprimă indiferenţa sau resemnarea faţă de un rezultat (nefavorabil) asteptat. ♦
A promova, a avansa, a ajunge.
A iesit ofiţer.
5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activităţi etc.; a obţine un câstig material. ♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.
6. A se decolora; a se spălăci. - Lat.
exire.
Sursă
: DEX'98
(
13643)
- gall